(Plomba amalgam: s-a folosit în trecut, este o tehnică total depăşită, inestetică.)
Medicul stomatolog curăţă canalul rădăcinii dintelui cu ace zimţate, de diferite grosimi, dezinfectează şi obturează.
Parodontoza este o boală foarte răspândită, întâlnită mai frecvent ca şi hipertensiunea arterială. Afectează de obicei persoane trecute de 30 de ani, dar poate apărea şi la vârste mai tinere. Se moşteneşte, este incurabilă, dar în urma colaborării dintre medic şi pacient, procesul se poate încetini sau opri.
Evoluţia naturală a bolii: gingia sângerează, la început doar uneori, apoi tot mai des, cu perioade de remisie mai mici sau mai mari. În faza avansată, gingia sângerează şi la atingere, de ex. dacă pacientul muşcă dintr-un măr. Gingia este de culoare violacee-roşie închisă, tumefiată, moale, spongioasă, prezintă dureri frecvente. Şanţul dintre dinte şi gingie devine tot mai adânc, osul se retrage, fixarea dinţilor slăbeşte, dinţii se mobilizează, apoi cad.
Pentru ca toate acestea să se întâmple cât mai târziu:
Tartrul dentar este depunerea substanţelor minerale în placul dentar. Mineralele sunt secretate de glandele salivare, cantitatea lor este determinată de o predispoziţie familiară. Sunt persoane la care tartrul dentar trebuie îndepărtat de 4 ori pe an şi sunt alţii la care odată la 5 ani. Pacientul poate îndepărta placul dentar cu periuţa de dinţi, aţa dentară, periuţa mică interdentară. Tartrul dentar poate fi îndepărtat numai de către medic, în zilele noastre cu ajutorul aparatului cu ultrasunete (mai demult prin chiuretare).
Dinţii se rup de obicei în accidente sau în urma vătămării corporale. În funcţie de poziţia liniei de fractură, deosebim următoarele cazuri:
Coroana, în funcţie de materialul din care este făcută:
Puntea: se pune întrebarea dacă se merită oare şlefuirea a doi dinţi învecinaţi, sau mai bine se poate completa lipsa cu implant.
Proteza parţială: se foloseşte pentru suplinirea mai multor dinţi lipsă, învecinaţi; alternativa ar fi implantul.
Proteza totală: este indicată în cazul lipsei totale a dinţilor maxilarelor. Alternativa: 6 implante şi punte.
Implantul: Este o rădăcină artificială, confecţionată din titan, cu filet exterior şi interior. Inserarea în os durează 15 minute, apoi urmează o perioadă de 6 luni de vindecare. În acest timp celulele osoase înconjoară filetul exterior. După expirarea celor 6 luni, medicul stomatolog înşurubează în filetul interior un bont de metal care arată ca un dinte şlefuit; ia amprenta, iar tehnicianul dentar confecţionează coroana sau puntea. Implantarea este condiţionată de calitatea (înălţimea şi grosimea corespunzătoare) a osului. În lipsa acestei condiţii, implantarea este precedată de completare-suplimentare osoasă.
Implantarea nu se recomandă persoanelor cu diabet zaharat grav, osteoporoză, boli de imunodeficienţă.
Toată lumea are o culoare moştenită, naturală, culoare de bază a dinţilor; aceasta poate fi supracolorată în nuanţe mai închise de către diferite depuneri (de ex. de la cafea, fumat, vin roşu, ceai negru, ceai verde etc.).
Medicul stomatolog poate îndepărta cu uşurinţă aceste coloraţii cu aparatul numit Air Flow, fără să lezeze smalţul. Acest tratament se poate repeta oricât de des, nu dăunează dinţilor - dar dinţii nu vor fi niciodată mai deschişi la culoare ca şi culoarea lor de bază.
Din păcate, s-a răspândit şi o altă metodă de albire a dinţilor: folosind truse comercializate la drogherii, farmacii, care au efect de abraziune chimică la suprafaţa smalţului. Dintele va fi, timp de câteva luni chiar mai deschis la culoare faţă de culoarea de bază, dar apoi, într-un ritm accelerat se închide la culoare, devenind maro. Individul atunci efectuează o nouă albire, şi dacă le repetă sistematic, în câţiva ani ajunge ca dauna să se poată "remedia" doar prin coroane ceramice (la toţi dinţii).
În urmă cu câţiva ani era la modă extravaganţa cu piercing dentar.
Fixarea lor în plombe sau în coroane oricum necesare nu este reproşabilă din punct de vedere medical.
În schimb, este de condamnat şlefuirea dinţilor intacţi, sănătoşi ai minorilor şi adulţilor infantili! Chiar dacă asta ar fi dorinţa pacientului, un medic stomatolog conştiincios, spre binele pacientului, ţine cont de faptul că în cabinetul stomatologic medicul este cel care (re)comandă şi nu pacientul.