Spălarea dinţilor

De ce?

Ca să îndepărtăm rămăşiţele alimentare şi placul dentar.

Când?

După FIECARE masă. (Şi dimineaţa, DUPĂ micul dejun.)

Cum?

Cum sunt învăţaţi şi copiii: "de la roşu spre alb", adică dinspre gingie spre dinţi, cu mişcări mici, circulare sau în zigzag.

Cu ce?

Pasta de dinţi: e bine să se alterneze mărcile de pastă de dinţi - dar pasta de dinţi "pentru fumători" e foarte recomandat să o evităm, pentru că conţine particule abrazive. Acelaşi lucru este valabil şi pentru pastele de dinţi cu efect de albire.

Periuţa de dinţi: periuţă mică, cu peri moi sau eventual de duritate medie. Peria să aibă peri de plastic! (Perii naturali au un canal interior, unde bacteriile se pot cuibări, ameninţând permanent cu pericolul infecţiei.) 

Perii periuţei de dinţi să fie cu capătul rotunjit: periuţele mai scumpe, de marcă sunt aşa. (Dacă perii de plastic au fost pur şi simplu tăiaţi drept, atunci zgârie, lezează gingia.)

Copiii să folosească periuţă de mărime potrivită vârstei lor, cu peri moi.

Schimbarea periuţei de dinţi nu este legată neapărat de timp; atunci este indicată când perii se încurbează spre exterior. În cazul infecţiilor respiratorii se recomandă sterilizarea periuţei prin fierbere, pentru evitarea reinfectării.

Periuţa electrică a fost inventată pentru pacienţii bolnavi sau vârstnici, care nu mai stăpânesc mişcările fine (de ex. boala Parkinson), apoi, văzând succesul pe piaţă a produsului, se fabrică deja şi pentru copii. Dacă este folosită corect, atunci nu este dăunătoare, dar nu dă rezultate mai bune ca şi periajul cu periuţă obişnuită.

Duşul oral îndepărtează placul periat, cu ajutorul jetului de apă de presiune mare, dar numai dacă placul a fost periat bine înainte.

Folosirea aţei dentare (mătase dentară) este recomandată, deoarece numai cu ajutorul acestui mijloc de curăţare dentară se poate curăţa suprafaţa interdentară (aceasta reprezintă 40% din suprafaţa totală a dintelui!). Este de unică folosinţă.

Periuţa mică, interdentară se recomandă în cazul unor spaţii interdentare mai mari. Se schimbă când perii se tocesc, se curbează.
Folosirea de Superfloss se recomandă dacă sunt prezente şi lucrări de tehnică dentară, pentru că doar cu acest instrument se pot curăţa şi părţile de sub punte.

Diferitele ape de gură nu sunt necesare, sunt chiar dăunătoare, pentru că tulbură flora bacteriană naturală a cavităţii bucale; iar cele care conţin hexidină, colorează negricios dinţii, lucrările de tehnică dentară şi limba.

Curăţătorii de limbă sunt inutile şi dăunătoare, deoarece rad vârful mugurilor gustativi de pe suprafaţa limbii, astfel cauzează o iritaţie permanentă, pacientul simte tot mai puţin gusturile. Limba încărcată face parte dintr-un tabloul clinic patologic, deci soluţia problemei nu este îndepărtarea depunerilor ci căutarea şi rezolvarea cauzei.

Recomandarea, prezentarea diferitelor instrumente, precum şi exersarea cu pacientul este sarcina medicului stomatolog.

Îngrijirea protezelor parţiale şi totale

După ce a mâncat, pacientul îşi scoate proteza parţială sau totală, şi, cu ajutorul periuţei şi pastei de dinţi, o spală peste tot, în partea exterioară, interioară, superioară şi inferioară. Spală şi dinţii proprii, apoi îşi pune la loc proteza.

Dacă noaptea nu doreşte să poarte proteza, să o pună într-un pahar cu apă curată, altfel, materialul plastic se usucă, devine poros, casant. Nu este nevoie să se folosească substanţă dezinfectantă (Corega Tabs) - aceea a fost inventată pentru bolnavi care nu mai stăpânesc mişcările fine şi nu pot spăla ca lumea proteza.

Proteza poate fi purtată şi noaptea, astfel se poate întârzia modificarea formei gingiei.

Odată pe an, medicul stomatolog trebuie să umple, să completeze proteza, deoarece osul se atrofiază, proteza devine "prea largă" şi jenează gingia.